Ce să fac pentru Moși? Aș vrea să mănânc și eu din ce duc de pomană, măcar de la mine să pot mânca, altfel cum, că sunt doar pâini, cozonaci, plăcinte, cornulețe, foetaje, biscuiți etc. Cu făină = cu făină de grâu.
…Știu! La Moșii de vară se face pe la ai mei orez cu lapte și se dă cu tot cu cană. De ce sa nu fac orez cu lapte? Doar că trebuie să fie fără lapte, ca să mănânc și eu…
(Îmi amintesc că soacră-mea a povestit odată despre o pomană unde a mancat niște orez dulce de post, bun, și s-a interesat cum a fost gătit: s-a călit multă ceapă, apoi a fost scoasă din ulei și în uleiul acela s-a gătit orezul. Românește! )
Deci, cum să se prezinte orezul meu, ca să fie agreabil?
Tre’ să semene la textură și la gust cu binecunoscutul orez cu lapte, altfel nu mai e pomană, dacă nu se bucură omul de calitățile organoleptice. Să fie 1) grăsuț, 2) proteic (combinația de amidon din orez cu proteina din lapte îl face ’’sățios”, adică simți că se așterne digestivul pe treabă, cu mânecile suflecate) și 3) aromat. Deci, 1) lapte de cocos, 2) lapte de soia și 3) vanilie. Mă apuc de treabă, și când desfac laptele de cocos să ii scurg zeama, mă trăznește ideea: dacă aș pune un plic de budincă de vanilie, că și așa e doar amidon colorat și parfumat?
Am folosit:
apă fierbinte 2,5 l
lapte de soia 1 l
lapte de cocos o conservă
orez cu bob rotund, lipicios 1 kg
un plic de budincă de vanilie
zahăr vanilat 3 plicuri
zahăr după gust
coajă de lămâie bio, ulei esențial de lămâie
sare
2,5 l de apă fierbinte (obținută cu fierbătorul) + 1 kg de orez cu bob rotund + sare
Astea le fierb și mai pe la sfârșit adaug tot câte un pic de laptele de soia, cât să nu se oprească fierberea. Total, 1 litru. Bine, se poate pune laptele de la început, odată cu apa, dar am un sentiment de lipsă de control dacă fac așa.
Între timp scurg zeama unei conserve de lapte de cocos (din principiu, nu cumpăr nimic light, că astea sunt heavy prelucrate) și în ea dizolv un plic de budincă de vanilie. Văd dacă s-a fiert orezul. Dacă da, torn budinca și amestec bine. Opresc focul. Pun zahărul (gustometric) și zahărul vanilat – 3 plicuri, plus grosul conservei de cocos și amestec bine.
Plus coaja de la o lămâie bio și două-trei picături de ulei esențial de lămâie și amestec bine.
Pun capac și las măcar o jumătate de oră.
Apoi am două variante: în pahare (pentru pomană) sau în tavă.
Ei, varianta a doua e pentru duminică, la agapa de după Liturghie: tapetezi tava cu hartie de copt, torni și netezești orezul și când e rece de tot, răstorni și tai. Dai paralelipipedele rezultate prin răzătură de cocos, ca să poată fi luate în mână.
